Domnita Ileana de la Rucar si rosiorul Mihai Anastasescu se indragostesc chiar in pragul Razboiului de Independenta (1877). Iubirea lor arde etapele, chiar sub ochii vigilenti ai parintilor boieri de vita veche si ai unei dadace care le coloreaza cu melita ei de taranca hatra povestea romantica. Ritualuri vechi, moda proaspat sosita de la Paris, emotii dintotdeauna, jupanese agitate si riscante partide de vanatoare se succed intr-un ritm ametitor, creand una dintre cele mai frumoase si simpatice imagini ale unui cuplu sortit sa ramana vesnic impreuna.
Apoi vine razboiul, un tavalug care-i forteaza pe cei doi sa creeze istorie: el prin curaj pe campul de batalie, ea prin determinare pe frontul de acasa, unde se ofera sa fie sora de caritate in spitale. O documentare atenta e prezenta in aceste pagini, strabatute si de personaje reale, ca Principele Carol si Doamna Elisabeta. Zapada se inroseste dincolo de Dunare, iar despartirea celor doi tineri devine din ce in ce mai greu de indurat, pana cand, sfidand riscurile, domnita alearga spre alesul ei. Iar soarta intervine…
O minunata poveste de dragoste si razboi, cu o intorsatura care ar inmuia inimile fanilor Dianei Gabaldon.
„Nu era inca femeie, dar avea ochi. Trebuia sa fie sincera cu sine – tanarul era fermecator. Suvitele-i negre, inelate la capete, dar adorabile cu toata dezordinea lor sau poate chiar din aceasta cauza, incadrau feeric un chip, fara putinta de tagada, frumos. Ochii o tulburasera cu nuanta lor verde. Cand ea il certase, o strafulgerare sura, ca blana unui lup, ii rascolise irisii, facand-o sa plece privirea.“
„Stiu imediat ca multi dintre oamenii lui vor muri. In fata ii aparu o vale lunga de cateva sute de metri, marginita de coline intesate cu transee turcesti. Pe unul dintre dealuri, trufasa, sta catarata Grivita. Zidurile ei inalte pline de luptatori o faceau sa para de necucerit. In santurile de aparare din fata ei, otomanii, disciplinati, ii asteptau sa se apropie, cu arma in pozitie de tragere.“
